Azi e ziua de nastere a zilei de maine.

Sunt sigur de asta, pentru ca lumea are ochii aceia care se bucura si ascund totodata ceva. Miroase a mister si nu e din pricina inevitatbilului Craciun. Ma plimb prin mine si probez toate sentimentele. Imi sta bine fericit, si cred ca nu va trebui sa ma dezbrac de narav atunci cand voi intra intr-o incapere. Pregatirile sunt in toi. Seara e maestrul de ceremonii, prieten apropiat al zilei de maine. Ruda de sange chiar.

Hm. Poate exagerez. Azi e prea tarziu sa mai invit si ziua de ieri la festin. Ma port frumos cu mine si desfac bratele larg: azi e ziua lu' maine!! Sora cea mica a destinului.

Mama sperantei.